6 din 49 de șanse la iubire

Alex. Ștefănescu:
Îi mulțumesc Ralucăi Kisescu. Prin cartea ei, 6 din 49 de șanse la iubire, mă face să iubesc din nou „parfumul de femeie”, la care în ultimii ani devenisem insensibil, din cauza unor experiențe dezamăgitoare (sau, poate, doar din cauza îmbătrânirii mele). Prin ceea ce scrie, Raluca Kișescu ne oferă un captivant spectacol al feminității. Inventivă și plină de farmec, ea dansează în fața noastră, își dezvelește și își sărută un umăr, plânge și râde, se machiază și se demachiază, le adresează bărbaților îndemnuri contradictorii, de genul celor din versurile populare „Du-te-ncolo, vino-ncoace,/ Lasă-mă și nu-mi da pace!”.
Dacă te apropii de ea, devine o himeră. Dacă te îndepărtezi, redevine o femeie atrăgătoare. Îi privește pe bărbați ironic, dar numai pentru că are o înaltă idee despre ei. Dacă ai fi toreador, ei și nu altcuiva ai vrea să-i închini victoriile.
Autoarea se studiază pe sine cu luciditate, dar și cu răsfăț, din toate unghiurile posibile. Volumul se putea intitula și Femeie în fața oglinzii. Este scris cu exuberanță stilistică și îl ia pe cititor mereu prin surprindere, reușind să-l seducă.
Dacă nu cumva cititorul era deja sedus, încă de pe vremea când textele apăreau în revista Tango – Marea Dragoste…